1 aprilie 1941-1 aprilie 2012: 71 de ani de neuitare a masacrarii a peste 3000 de romani de catre comunistii sovietici la Fantana Alba

Eveniment în comunităţile româneşti
Imprimare PDF

1 aprilie 1941-1 aprilie 2012: 71 de ani de neuitare a masacrarii a peste 3000 de romani de catre comunistii sovietici la Fantana Alba În fiecare an la 1 aprilie la marginea pădurii de la Varniţa are loc o slujba de pomenire. Se adună multă lume – copii, tineri şi vârstnici, printre care unii din cei scăpaţi cu viaţă, copiii şi nepoţii celor căzuţi.

Şi de această dată manifestările au început cu un Serviciu divin în limba română în memoria celor masacraţi aici la 1 aprilie 1941, oficiat de către un sobor de preoţi în frunte cu Protopopul de Hliboca Ioan Gorda.

În faţa lumii, alături de feţele bisericeşti şi oficialităţile raionale a vorbit şi deputatul Ion Popescu, vice-preşedintele Adunării Parlamentare a Consiliului Europei şi preşedintele Uniunii Interregionale „Comunitatea Românească din Ucraina”, care a mulţumit celor care au sosit în această zi pentru ca împreună să se roage pentru mântuirea sufletelor celor căzuţi fără vină, îndemnând poporul să menţină vie memoria celor masacraţi - pentru a nu permite în viitor repetarea unor asemenea tragedii a Neamului Nostru-Martir...

Pentru prima dată a ajuns la Fântâna Albă  şi stareţul Mănăstirii Putna - arhimandritul Melchesedec împreună cu senatorul Viorel Badea, Secretarul de Stat Eugen Tomac şi Radu Cosma de la Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, consului general al României la Cernăuţi Tatiana Popa. Au adus rugăciune celor împuşcaţi fără nici un motiv şi apoi au răsunat cuvinte pline de durere consacrate adevăraţilor martiri ai neamului.
Ideea integrării europene ne dă speranţă într-un viitor fără frontiere şi totodată încredere, că asemenea tragedii nu se vor repeta niciodată.

La monumentul „Victimelor evenimentelor tragice de la 1 aprilie 1941” şi crucile din apropiere au fost depuse coroane şi flori din partea ONG-urilor româneşti din regiune, din partea oficialităţilor locale, Consulatului General al României din Cernăuţi, oaspeţilor şi oficialilor din România.
Spre sfârşitul manifestării lumea s-a îndreptat spre crucile răzleţe risipite prin pădureaVarniţei şi pe lângă tulpinile copacilor ce înlocuesc de vre-o şapte decenii „Crucea cea Sfântă de la căpătâi” a celor îngropaţi fără nici un semn, - pentru „a aprinde o lumănare, a împărţi pomană de suletul celor trecuţi preamaturi şi nevinovaţi în lumea celor drepţi...” .
Era un soare „cu dinţi” ce se arăta periodic după scurte vijelii cu fulgi reci şi stropi de gheaţă de parcă se întorceau lacrimile miilor de români, care în urma evenimentului de la Fântâna Albă au fost deportaţi în locurile îngheţatei Siberii şi îndepărtatului Kazahstan.

Fie ca Bunul Dumnezeu să-i odihnească în linişte!
Iar noi să păstrăm vie memoria.

*************************

1 aprilie 1941-1 aprilie 2012: 71 de ani de neuitare a masacrarii a peste 3000 de romani de catre comunistii sovietici la Fantana Alba Ca urmare a pactului sovieto-german si ultimatumului dat de sovietici de cedare a Basarabiei a Bucovinei de Nord si a Tinutului Herta, o populatie de 4 milioane de romani au ramas sub cizma ruseasca, sperand mereu la reintregirea cu familiile lor ramase in Tara.
Imediat ce administraţia şi armata română au fost evacuate, trupele din Armata Roşie şi NKVD-ul au ocupat teritoriul. Multe familii au fost luate prin surprindere de această desfăşurare rapidă a evenimentelor cu membri de ambele părţi ale noii graniţe. În această situaţie mulţi dintre ei au încercat să se reunească cu familiile trecând graniţa în Romania ilegal.

Din zonele mai îndepărtate, Văşcăuţi, Zastavna, Noua-Suliţă, Sadagura şi Cernăuţi-rurală, 628 de persoane au trecut graniţa pentru a se refugia în România. În primul an de ocupaţie sovietică, estimările  dau ca cifră un număr de peste 7.000 de refugiaţi în România, dar acest număr ar putea fi mult mai mare. Autorităţile sovietice au reacţionat în două moduri: în primul rând au întărit patrularea graniţelor, în al doilea rând au făcut liste cu familiile care aveau rude şi în România şi declarându-le trădători de ţară şi deportându-le la muncă forţată. Listele unităţii 97 de patrulare numărau la 1 ianuarie 1941 1.085 de persoane. Listele altor localităţi includeau numele a peste 1.294 de persoane (la 7 decembrie 1940). Din acest moment au început să fie considerate trădătoare de ţară chiar şi persoanele care erau doar bănuite că ar avea intenţii să fugă în România.
La începutul anului 1941, NKVD a lansat zvonuri potrivit cărora sovieticii ar fi permis trecerea graniţei în România. Pe 1 aprilie 1941 s-au adunat cateva mii de romani ce proveneau din comunele Icesti, Carapciu, Suceveni, Iordanesti, Patrautii de Jos, Patrautii de Sus si din satele Cupca si Dimca cu dorinta de a trece granita sovieto-romana si de a scapa de ororile bolsevice.
In satul Cupca, multimea numara peste 3.000 de oameni, unii dintre ei purtand brauri tricolore. Din biserica din Suceveni se iau trei cruci, iar pe una dintre ele se infasoara un steag alb, tocmai pentru a arata autoritatilor sovietice intentiile pasnice. In fruntea coloanei se afla si un tricolor.

Din marturii, reiese ca participantii au cerut incunviintarea autoritatilor din zona pentru a trece frontiera, dar acestea erau complet indiferente la rugamintile lor. Luandu-si destinul in propriile maini, multimea se indreapta spre granita.
În poiana Varniţa, la circa 3 km de graniţa română, grănicerii sovietici îi aşteptau ascunşi în pădure. Atunci cand coloana a aparut s-a dezlantuit iadul. Sovieticii au tras in plin cu mitralierele, încontinuu, secerând copii, femei, batrani. Cei putini care au reusit sa fuga au fost urmăriţi de cavalerişti şi spintecaţi cu sabia.
Cei răniţii au fost legaţi de cozile cailor şi târâţi până la 5 gropi comune săpate dinainte, unde au fost ingropaţi, unii fiind în viaţă încă: bătrâni, femei, copii, sugari – vii, morţi sau muribunzi. Două zile şi două nopţi s-a mişcat pământul în acele gropi,
Câţiva, „mai norocoşi”, au fost arestaţi de NKVD din Hliboca (Adâncata) şi după torturi înfiorătoare, au fost duşi în cimitirul evreiesc şi aruncaţi de vii într-o groapă comună, peste care s-a turnat şi s-a stins var.
După masacru a fost declanşată o operaţiune vastă de represalii. Astfel, în noaptea zilei de 12 spre 13 iunie 1941, peste 13.000 de români au fost ridicaţi din casele lor şi deportaţi în Siberia şi Kazahstan. Au supravieţuit puţini. Între 1940-1941, din cauza emigrărilor, deportărilor şi asasinatelor, din cei peste 250.000 de români din Oblastul (regiunea) Cernăuţi au mai rămas doar 192.000. S-a afirmat că aceste persecuţii au făcut parte dintr-un program deliberat de exterminare a populaţiei româneşti, plănuit şi executat de regimul sovietic.
Din pacate masacrarea celor peste 3000 de romani de regimul comunist sovietic nu a trezit mari emotii nici la Administratia Prezidentiala si nici la Guvern. Pe paginile de web ale celor doua institutii nu exista nici-un comunicat care sa evidentieze vreo preocupare a celor doua institutii de a reaminti de masacrul antiromanesc din Nordul Bucovinei.
Duminica 1 aprilie vor fi prezenti la manifestarile romanilor din Nordul Bucovinei de la Fantana Alba si senatorul Viorel Badea si secretarul de stat Eugen Tomac.